16 Noiembrie. Douazeci si sase de ani de speranta neimplinita inca.

Azi e 16 noiembrie. Acum 26 de ani pe vremea asta s-a nascut (si) in mine un fior, cum s-o fi nascand in samanta de ghiocel prin februarie-martie, cand instinctul il trezeste spunandu-i ca-i pe cale sa se faca primavara.

Nu stiam in 16 ce si cum va fi in 17, nu stiam in 16 ce si cum va in toate zilele urmatoare, cum va fi in 22, in 25 sau in 31, nu stiam ce va fi, cand, cum si daca va mai fi.

Vezi aici varianta spaniola a subiectului "Revolta de la Timisoara".

Probabilitatea de a se intampla "orice", capata atunci alte proportii decat in zilele rutinarii.

Nu am petrecut acele zile in alta parte decat prins in mreaja propriei vieti, ca intotdeauna pana atunci si ca intotdeauna de atunci si pana azi,

Eram sofer intr-o intreprindere deserventa "forajului", iti primea-i dimineata "programul" inhamai caii la caruta si plecai ca postasul ducand de fiecare data alte "mesaj" de importanta capitala destinatarului lor.

Peste tot, totul e organizat in asa fel incat toata lumea se grabeste, peste tot sunt termene stabilite, puncte de atins, ca in concursurile de orientare, puncte pe care daca le atingi in timpul stabilit e considerat "lucru normal" iara daca nu, suferi tot soiul de penalitati.

Ma rog, ideea e ca nu am fost in nici un fel erou de revolutie, am participat la rezultatele pe ansamblu ale "echipei" numita "tara", intotdeauna de pe postul meu de joc, intotdeauna incercand sa-mi indeplinesc obligatiile marcate de "fisa postului" si in acelasi timp sa caut a-mi tine ne-stirbite drepturile de persoana.

Este un echilibru intre obligatii si responsabilitati pe care eu il gasesc "normal" si spre care am tins intotdeauna sa il ating.

De-aici intervine problema, pentru ca daca incerci sa fi principial intr-o Dunare de neprincipialitate, inoti impotriva curentului.

Cand sunt suficienti care cauta acelasi lucru (in cazul acesta, principialitatea) este ca si cum prin uniune formeaza impreuna un baraj (ca cel de la portile de fier) prin care entitatea asta formata, are controlul asupra fluviului, domesticindu-l in beneficiu reciproc ambelor parti.

Din pacate au trecut 26 de ani in care diferenta in balanta intre "principialitate" si "neprincipialitate" sociala a ramas net in favoarea neprincipialitatii, ba cred ca chiar, lucrurile s-au mai agravat, Romania exportand din plin aceasta boala.

Am avut in tot acesti 26 de ani trei "avocati" angajati (de mine) prin procedura cunoscuta sub numele de "vot", spre a-mi apara "la bara" drepturile mele de persoana, trei avocati (Roman, Basescu, Udrea) pe care aceasta neprincipiala societate i-a strivit ca intr-o menghina, pe ultimul din ei (Udrea), neprincipiala asta Societate scotandu-l cu brutalitate (si bestialitate) din joc, lasandu-ma pe mine, fara avocat in fata . . . "acuzarii".

Ca oricand cand angajezi, angajezi in baza de CV, in baza de CV clasic.

Asa cum nici un angajator nu gaseste sa angajeze strungarul, zidarul, profesorul, medicul, avocatul, etc ideal, cand angajeaza in domeniul clasic laboral, nici eu nu am gasit (si nici nu am absurditatea sa caut) idealul, cand imi angajez avocat care sa ma reprezinte, politic, in fata Societatii.

Deci, eu nu ma inchin la cel pe care il aleg, nu-i cad prosternat la picioare, este un angajat pe contractul caruia pun (alaturi de altii ca mine) stampila, si atat cat intereseaza pe orice angajator, prin prizma CV-ului despre angajatii lui (de la director pana la portar) in acelasi fel privesc si eu lucrurile.

Fiecare in dreptul lui, are dreptul sa isi conformeze mental propria echipa cu care sa incerce sa struneasca, in felul lui, imensa asta "intreprindere de flux continuu" numita generalmente, "tara", sa aseze ca pe un proiect (in cazul asta, viu) primele . . . trei piese, ca la tintar, in punctele strategice pe care proiectul le are deja pe el marcate (presedinte, camera senatorilor, camera deputatilor), numai ca "lipsa de principialitate" fiind unul si acelasi lucru cu "argumentul fortei" incalca cu regularitate regula jocului, ca si cum in sah ar folosi cineva turnul ca pe nebun, nebunul ca pe cal, calul ca pe pion, dupa cum ii convine la vreun moment dat.

Eu nu sunt adept al lipsei de principialitate, stiu foarte bine lectia principialitatii si . . . din astea doua, vrand nevrand, daca te asezi in balanta, in talerul uneia ii vii impotriva, nolens-volens . . . celeilalte.

Dintre cei trei "avocati" ai mei, desemnati de mine sa ma reprezinte, unul (Roman) a ratacit in parcursul lui drumul si a cazut de partea cealalta a liniei intre neprincipialii impotriva caruia a luptat ani si ani, pierzandu-se astfel printre ei, precum magarul in ceata, si deci nu-l mai socotesc de prin 2001 "de-al meu", dar nici nu reneg colaborarea cu el de la 22 decembrie 89 pana la punctul de intersectie . . . 2001.

Mai mi-au ramas valizi, doi: Basescu si Udrea.

Pe Basescu, regulamentul nu ma lasa sa mi-l mai angajez ca avocat cu deplina (100%) reprezentare. Nu am ce sa reneg aliantei mele politice cu Basescu din 2001 pana in 2015, asa ca il sprijin pentru maximumul pe care regulamentul de joc ii permite sa il ocupe: presedinte al Senatului sau vreo functie conducerea UE la care eventual ar participa.

Mai mi-a ramas Udrea.

Dar Udrea, e sechestrata de Societate, un sechestru despre care timpul ne va spune daca a fost juridicamente justificat, pentru ca pana acum, la capatul unui an si ceva de impiedicare a ei in exercitarea propriilor "drepturi de persoana", nu se vad justificari valide.

Cata vreme evidenta lucrurilor nu imi va arata, ca in cazul lui Roman, ca Basescu sau Udrea nu au cazut si nu s-au dizolvat in "marea" de nepricipialitate, pariez in continuare pe ei, dinafara oricarui partid politic existent.

Daca pana la noiembrie 2014, in asezarea pieselor pe tabla mea de sah, Basescu a avut rol de "regina" iar Udrea de "turn", din noiembrie 2014 incoace rolurile s-au inversat, pentru mine rolul din sah al reginei il am atribuit Elenei Udrea iar Basescu are rol de "turn".

Gasesc scaldandu-se in aceeasi "mare de neprincipialitate" toate partidele politice actuale inclusiv Miscarea Populara si voi explica, zi de zi, prin cate un post pe peretele meu, de ce vad lucrurile cum le vad.

In ce priveste Miscarea Populara, cine vrea sa rationalizeze asupra temei, trebuie sa desparta lucrurile in doua (ca si mine).

Problema mea cu Miscarea Populara nu e pe segmentul "Miscarea Populara intern" ci pe segmentul "Miscarea Populara diaspora", pentru ca pana la limita granitelor Statutul (bun/rau cum ar fi) este un instrument ce poate fi folosit (si nu discut aci daca e folosit bine sau rau) dar care dincolo de granita, nu este inca, folosibil. Ne-folosibil dar . . . folosit.

Functioneaza la nivel MP Diaspora aceeasi lipsa de principialitate care a functionat la nivel de PMP diaspora, lipsa de principialitate ce a lovit in Udrea si a lovit si loveste si in Basescu si este o lipsa de principialitate pe care eu o voi scoate (doar) in evidenta, ramanand ca oamenii sa aleaga in cunostinta de cauza de care parte a liniei trase intre principialitate si neprincipialitate se pun.